Arhetipurile, rănile emoționale și BANII

Arhetipurile, rănile emoționale și BANII

! Această postare nu este pentru toată lumea și vreau să se înțeleagă acest lucru, de la început! 

Eu am mai menționat în unele dintre materialele mele, faptul că este necesar să devenim observatori, pentru a scoate anumite credințe limitative, anumite tipare mentale negative ce ne coordonează viața! 

Voi discuta aici, despre arhetipuri și rănile emoționale. 

Nu voi amănunți fiecare rană, căci există o carte pentru asta și nici fiecare arhetip. Ci voi plasa cele două aspecte în subiectul: BANII. 

Am observat cum când începem să discutăm despre o terapie care este necesară în anumite cazuri, se găsesc persoane, care să vină să spună și să reacționeze din propriile lor răni, traume, convingeri limitative că:

* "nu se mai găsesc doctori fără de arginți" sau

* "nu se mai găsesc oameni binevoitori care să ajute și să meargă în continuare fără să ceară vreun ban". 

Legea gravitației există, chiar dacă nu o vedeți, asemenea vreți sau nu vreți să credeți, totul în acest Univers funcționează pe: 

* " ce dai, aia primești"! 

În cazul în care nu dai, nu primești. 

Observați puțin tiparul persoanelor care sunt într-adevăr în dificultate financiară: 

- aceștia cu cât primesc mai mult gratuit, cu atât rămân mai mult săraci!

De ce? 

Pentru că ei percep viața lor prin "gaura de cheie" a arhetipului de victimă! Adică în spate se ascunde o preconcepție: 

* "eu nu pot", 

* "Eu sunt mic", 

* "Sunt sărac", 

* "Sunt neajutorat și trebuie cineva să mă ajute tot timpul".

 Astfel că, ne-dând niciodată o energie de schimb, indiferent că este vorba de troc, că este vorba de bani, că este propria energie, că este timpul său, etc, ei vor rămâne întotdeauna săraci. 

Dacă emani energie încărcată informațional cu: 

* "eu sunt o victimă", fix asta se întâmplă: rămâni o victimă!

Nu credeți?

 Foarte bine!

 Vă propun studiu de caz: 

- Uitați-vă la povestea "tăticului călare", ajutat de Moroșanu. 

Cu siguranță această poveste vă va arăta foarte clar și concret cum victima, rămâne victimă, indiferent cât de mulți bani ar avea, pentru că nu banii te ridică, ci mentalitatea ta! 

Degeaba ai bani, dacă nu știi ce să faci cu ei. 

Degeaba ai bani, dacă tu consideri că nu meriți. 

Degeaba ai bani, dacă tu consideri că nu poți. 

Degeaba ai bani, dacă tu consideri că ești prost... Astfel înțelegem că anumite lucruri, nu se pot face din exterior! 

Se mai confundă acest "Sacrificiu de sine" cu pilda Samariteanului!

 Având în vedere că noi avem legea compensație, ca și lege universală, este într-adevăr de ținut cont, ca o anumită parte din ceea ce faci, să-l oferi și este minunat așa! Dar de la concepția "de a lăsa o anumită parte din ceea ce tu știi/cunoști", pentru ca fiecare să aibă un drum de start, ca să îi ajutăm pe cei care își doresc să facă ceva cu viața lor, la concepția  că " trebuie să sacrifici tot", e cale lungă. 

De ce să nu faci sacrificiu de sine? 

 Pentru că mintea, egoul nu are niciun drept de a sacrifica energia sufletului! 

De ce spun asta? 

Energia pe care o depune fiecare, pentru a scrie materiale, pentru a oferi o consultație medicală, pentru a oferi o consultație juridică, etc își donează din propriul timp, adică din propria energie!

 Știm foarte bine că: "unde îți e atenția, acolo îți este și energia". În momentul în care cineva este atent să îți ofere ție o informație gratuită sau ceva fizic, cum ar fi o bucată de brânză/ouă, etc, este donare de energie! În momentul în care tu sacrifici toată energia ta, tu declari că: "nu merit". Astfel mesajul care se trimite către Univers este că tu nu meriți să ai nimic, pentru că restul merită să primească tot din partea ta și astfel te vei înconjura de vampiri energetici!  Vei plânge apoi, că ești o victimă a împrejurărilor, că nimeni nu te ajută și că numai tu dai de la tine! 

Când vorbim despre arhetipul de victimă, observăm că se împletește inclusiv cu rana de nedreptate: "toată lumea este mârșavă și eu sunt cel care sacrifică tot timpul". 

 A fi un om bun, nu înseamnă neapărat că mintea umană/egoul (care sacrifică totul pentru apreciere, pentru mulțumire, pentru iubire, pentru validare, pentru orice altceva) are dreptul să sacrifice energia sufletului, doar pentru a se simți superioară(salvator) sau ca să aibă motive să se vaite.

 De unde, până unde, are dreptul egoul să sacrifice energia Divină a sufletului? Nu are!!! 

Toți ne supunem legii compensației! 

Vreți musai studiu de caz? 

Perfect! 

Mă dau pe mine drept exemplu:

 Sunt mentor în reprogramare mentală și echilibrare Energetică.

 Bun! 

Eu ca și persoană, excluzând titlul profesional, sunt o femeie, mamă și soție! 

Fiind mamă a doi copii, soție în casă, îmi dedic mare parte din timp, familiei. 

Dacă aș lua în vedere Sacrificiul de Sine, în ideea de Samaritean să facem un calcul simplu:

Să zicem că aș lua cinci persoane cu care să vorbesc, câte două ore pe zi, timp de numai o săptămână, ca să le dau 0,10% din ceea ce eu cunosc și am informații (pentru că eu de 17 ani studiez mentalul și din 2016 studiez pe spiritualitate, dezvoltare personală, energetic, etc) atunci, calculul matematic:

 

5 persoane * 2 ore/ zi= 10 ore/ zi. 

10 ore/ zi * 7 zile =70 de ore pe săptămână!! 

În aceste 10 ore pe zi eu nu pot să mă ocup de copiii mei(pentru ca să dau informații gratuite unor persoane care au venit către mine), eu în aceste 10 ore pe zi, nu pot să mă ocup de mine și de ceea ce îmi trebuie mie, eu în aceste 10 ore, nu pot să mă ocup de soț în cazul în care are nevoie de o haină curată, în cazul în care are nevoie de atenție, în cazul în care vrea să discute cu mine ceva anume, în aceste 10 ore eu nu am cum să fac curat în casă, eu în aceste 10 ore nu am cum să mă duc la servici, eu în aceste 10 ore nu am cum să mă duc să fac mâncare pentru familia mea, pentru că sacrific timpul acesta GRATUIT, pentru cinci persoane pe zi... 

Este posibil oare? Tu ai lucra 70 de ore pe săptămână la servici, GRATUIT? 

Să privim și din alt punct:

 Dacă eu nu mă ocup de familia mea, dacă nu mă ocup să merg la servici, dacă nu mă ocup de treburile casnice, oare viața mea cum ar fi? Cum ar arăta, sacrificând totul, fiind "un om bun, Samaritean", cum se vehiculează? 

Cum ar fi copiii mei din punct de vedere emoțional? Cum ar fi relația cu soțul meu? Cum ar fi starea mea financiară, dacă eu aș face asta și în acele 10 ore pe zi nu aș merge la servici sau nu aș cere energie de schimb pentru efortul meu?

Așa... un exemplu simplu, ca să ieșim din acest tipar de "De ce nu ni se oferă totul pe gratis, că așa trebuie!". 

E necesar să ne punem și "în papuci" celuilalt și să-l înțelegem, pentru că așa cum ziua ta are 24 de ore, așa are și ziua lui 24 de ore. Așa cum el a studiat 17 ani, șapte ani, cinci ani, trei ani sau doi ani, așa pot să studiezi și tu! 

Iar dacă tu vrei ca acești doi ani, pe care cineva i-a studiat, să ți-i ofere gratuit, doar pentru "sacrificiu de sine", atunci nu înțelegi cu adevărat ce înseamnă schimbul de energie și câtă energie(bani, timp, terapii, cursuri, etc)a depus în acei ani de studiu! 

Când începem să ieșim din zona noastră, din "papucii noștri" și să ne "uităm în papucii celuilalt", începem să înțelegem că ceea ce avem noi, ca pretenție, ca așteptare din partea unei persoane este literalmente imposibil.

 Și atunci, în loc să ne mișcăm fundul din zona de confort, preferăm să stăm tot în fund și să ne văităm, să fim în arhetipul de victimă( și rana de nedreptate: "Vai ce nedrept e că toată lumea cere bani"). 

De ce bani? 

Se cere bani, pentru că ne aflăm într-o societate care funcționează pe bani! 

Dacă nu vă place să lucrați cu banii, lucrați cu troc, atâta timp cât persoana respectivă își poate permite să facă acest troc. Pentru că pentru căldură, pentru haine, pentru mâncare, pentru chirie, pentru mașină, pentru școala copiilor, pentru lumină, internet etc, are nevoie de bani! 

Sunt anumite persoane care acceptă trocul, până la un anumit nivel și este ok așa! Tot energie de schimb este, însă a considera că toate aceste lucruri trebuiesc făcute gratuit și că cine nu le face este egoist, de fapt persoana care solicită treaba asta, este egoistă, căci nu gândește cât de mult ar solicita, energetic și timpul respectivului, ca să poată să ofere totul gratuit! 

Sunt atât de multe informații gratuite pe internet, sunt atât de multe informații în cărți, la bibliotecă (duceți-vă la biblioteca centrală de la voi din oraș și căutați cărți de specialitate), sunt atât de multe videoclipuri despre tehnici pe YouTube, sunt atât de multe materiale peste tot, dacă îți dorești le poți căuta, le poți găsi, le poți aplica, poți începe să studiezi de acolo. Dar dacă pui în aplicare trei zile și ți se pare că nu se mișcă nimic și te pui la loc în fund, în starea de victimă, nu vei reuși niciodată! 

Gândește practic: 

Cât timp ți-a trebuit să înveți tabla înmulțirii la matematică? 

Ehhh măcar de atâta timp este nevoie să înveți și să schimbi obiceiuri. 

Cât de mult ți-a trebuit în școală să înveți poezia lui Mihai Eminescu, Luceafărul?

 Ehh... este nevoie de măcar minim atâta timp, să practici câte o tehnică, ca să poată să schimbe ceva la nivel de neurocortex.

 

Hai să ieșim un pic din arhetipuri și din rănile emoționale, ca să putem să ne împlinim anumite dorințe, să ne împlinim anumite scopuri în viața asta, căci doar a sta cu mâna întinsă și a cerși în exterior, nu vom reuși niciodată să ajungem unde ne dorim și nu este nimeni de vină pentru asta! 

#apel_la_auto_observare

Să vă fie de folos 

Ionela Carmen Velcea