Despre perfecționism și vulturi

 

Despre perfecționism și vulturi 

🤱Dragi mămici, astăzi mă adresez vouă! 

Perfecționismul este adesea văzut, susținut, alimentat în societatea noastră și se vede asta clar, din toate postările pe care le faceți. 

Dragelor, suntem perfecți fiecare în felul nostru, încetați să vă mai blocați în niște standarde! 

📊Standardul este făcut în urma unui studiu, unui recensământ, să spunem așa, al informațiilor. Adică se ia un grup de 100.000 de persoane, să spunem, cărora li se fac niște măsurători, niște consultații, niște tratamente și în funcție de rezultatele a acestor 100.000 de oameni, se pune un standard. 

Standardul nu este normalul fiecăruia. Să încetăm să ne mai comparăm. Nu suntem copiile xerox ale nimănui. Suntem unici în felul nostru, copiii noștri sunt unici în felul lor. 

Într-adevăr, ca părinți, ca mame avem o datorie și o responsabilitate imensă, atât față de copiii noștri(ca ei să fie bine), cât și față de societate. Din mâinile noastre ies oamenii de mâine. Din mâinile noastre ies următorii conducători🎓 ai țărilor, ai comunității, ai societății, oamenii de rând sau nu. Dar dragilor să nu cădem în perfecționism! 

🧑‍💼Perfecționistul este cel care deține masca rigidului🎭. Dragelor, acest perfecționalism, este un rezultat al măștii rigidului, din rana de nedreptate, este o rană emoțională. (Cartea cele5 răni care ne impiedică să fim noi înșine de Louise Bourbeau, se găsește pe google gratuit, poate clarifica aceste răni) 

Dacă ați trăit în familii în care ați fost judecate, criticate, pentru orice lucru minor, pe care nu l-ați făcut cum trebuie, aflați că părinții voștri au suferit de această rană emoțională, pe care voi ați preluat-o. Dar vă rog, nu o mai perpetuați. Nu mai cereți imposibilul de la copiii voștri! 👶

Nu putem decide sau da notă, ori premii unui pește, după cum se urcă în copac, în comparație cu o maimuță. 

🧑‍🏫Sistemul educațional este rigid făcut, când apelează la comparații de genul acesta. În Finlanda, dacă vreți să vă uitați, sistemul de învățământ este cu totul altul și funcționează extraordinar de bine! 

Noi nu avem de ce să ne comparăm copii, cu restul. Fiecare copil are o capacitate anume. 

Un copil cu capacitate de artist🎨, de pictor, de poet, de prozator, n-o să fie la fel de bun la matematică🧮. Un copil cu performanțe excepționale la sport🏀, n-o să fie bun la muzică🎼! 

Nu vă mai comparați copii, cu cei din jurul vostru! Nu vă mai comparați voi, cu celelalte mame! Nu vă mai comparați voi, cu părinții voștri! 

Haideți să ieșim din paradigma veche de a face comparații între oameni, că nu se pot compara, oamenii sunt diferiți și în același timp minunați așa cum sunt! 

Un alt lucru vreau să vă transmit :

Dragi mămici, copii au nevoie de parte masculină♂️ și de parte feminină♀️. 

❓Ce înseamnă asta❔

Înseamnă că de la partea feminină ♀️ învață să manifeste compasiunea, grija, blândețea, răbdarea. Pe când, de la partea masculină♂️ învață să manifeste partea pragmatică, partea constructivă, cea care protejează, care oferă siguranță, care oferă încredere, care oferă putere și curaj. Dacă cele două sunt în dezechilibru, adică mama face partea masculină și tata face partea feminină, copilul poate să nu se mai înțeleagă cine este. Astfel nu reușește să se regăsească, pe el însuși și devine introvertit, timid, pentru că nu știe cum să se comporte, pentru că nu înțelege diferența între energiile pe care le conține. Nu înțelege care este delimitarea! 

O femeie care trudește toată ziua și face totul, înlocuind inclusiv datoriile bărbatului, este o femeie foarte puternică, într-adevăr, dar este nevoită să facă asta! Nu că este construită să facă asta. Face asta, pentru că nu are pe cine se baza, iar copilul trebuie să înțeleagă asta. 

 Fiți sinceri cu copii! Cel mai sănătos e să fim sinceri cu ei și să le spunem adevărul sub forma pe care ei o înțeleg. Încetați să le mai ascundeți anumite lucruri, pentru că deși tu poate te ascunzi, îți ascunzi lacrimile și suferința, nu înseamnă că acel copil nu te va simți, energetic vorbind. Te simte de la prima ta senzație de strâns în piept, de la primul tău gol în stomac. Copilul te simte indiferent cât ai vrea să minți tu că: "ești bine". Pe lângă faptul că tu îl minți pe el, el va învăța că trebuie să-și ascundă emoțiile, că e în ordine să se mintă și să mintă. 

🙏Și cât de bine ți-o fi făcut ție, tu femeie dragă, când ai înghițit atâta amar de vreme, toate lacrimile❓

🙏Și suferințele tale, cât ți-au afectat stomacul, cât ți-au afectat fierea, cât ți-au afectat tiroida că n-ai spus lucrurilor pe nume❓

🙏 Cât ți-a afectat digestia❓ Gândește-te foarte bine ce-ți înveți copilul să facă! Spune-i lucrurile pe nume: " Mama este supărată, pentru că...., dar e în ordine, voi trece peste, nu-ți face griji pentru mine!". 

🙏Cel mai sănătos lucru de spus unui copil, este acela că indiferent cât de greu este vei/va reuși să treci/treacă peste. 

 Copilul are nevoie să înțeleagă că trebuie să-și spună sentimentele, să se exteriorizeze, să fie sincer cu el, cu restul. 

Pe de altă parte de la partea masculină are nevoie să învețe să fie responsabil și matur. 

😔Din păcate, majoritatea sunt încă sub influența mămicilor. În sensul în care își doresc o mămică. Și NU pentru că sunt răsfățați și NU pentru că au fost cocoloșiți. Dragelor, doamnelor, scumpelor, mamelor, bărbații noștri au trăit în vremuri în care femeile nu erau prezente în viața copiilor lor, pentru că erau nevoite să se ducă la muncă. Aduceți-vă aminte de perioada ceaușistă, în care femeia nu reușea încă să termine de alăptat, că trebuia să se ducă la muncă și astfel mamele nu erau prezente în viața copiilor lor. De aceea copii din acea perioadă, încă tânjesc(nu toți, clar) după conexiunea cu mama lor și din cauza aceasta își transformă soțiile(nu toți, clar), în mamele lor, pentru că au nevoie de acea conexiune. Și dacă n-au reușit să vindece această rană emoțională, de aceea ei se comportă în acest fel. Nu-i învinovățiți, că nu este vina lor! 

🙏Se pot schimba într-adevăr, dacă își doresc cu adevărat să ofere ce e mai bun pentru copii lor, dar asta numai dacă își doresc, pentru că nu putem salva sau schimba pe nimeni, niciodată! 

 Dacă voi vedeți că prin comunicare nu reușiți să ajungeți cu el la un numitor comun, atunci dragele mele, aveți nevoie de sprijin masculin din altă parte. 

‼️ Atenție‼️ Nu susțin sub nici o formă, destrămarea unei familii sau a unei relații de la primul hop, nici de la al doilea, nici de la al treilea, nici de la al 10 lea, atâta timp cât există într-adevăr o îmbunătățire, după fiecare hop în parte. Dacă soțul/iubitul arată că își dorește cu adevărat și la fiecare hop /discuție / ceartă se mai îmbunătățește un pic relația între voi, asta înseamnă că își dorește și el, dar pentru asta este nevoie de a lucra amândoi la relația respectivă. Adică nu numai el trebuie să se schimbe ci și tu trebuie să-ți schimbi modul de a-l privi, modul de a lucra cu el, modul de a-l ajuta, modul de a-l sprijini, de a-l aborda. Că nu întotdeauna cicăleala sau cearta sunt soluția, dar e bine să discutați deschis, să comunicați deschis ceea ce vă apasă, atât tu cât și el. În momentul în care voi faceți treaba asta, copilul o să aibă un exemplu de o relație constructivă. Dacă doamnelor, nu reușiți să ajungeți la niciun numitor comun, atunci într-adevăr este nevoie să învățați o lecție, din spatele acestei situații. 

Și ca să pun accentul foarte bine pe această lecție și să înțelegeți ce anume ar trebui să vă așteptați de la viață, să alegeți în viață , să lucrați, să conlucrați cu soțul vostru, o să vă las o fabulă foarte interesantă despre vulturi:

🦅Știți cum alege vulturoaica tatăl pentru puii săi?

Face un lucru foarte interesant. Rupe dintr-un un copac sau dintr-un tufiș o crenguță, o ia în cioc, zboară la înălțime și începe să facă cercuri. În jurul femelei se adună masculii, apoi domnișoara noastră dă drumul la crenguța din cioc și așteaptă. Atunci un vultur coboară cu viteză și prinde în aer crenguța, nu o lasă să cadă, după care o aduce și i-o dă vulturoaicei foarte elegant, de la cioc la cioc.

Femela ia această ramură și o aruncă din nou, masculul o prinde din nou și o aduce la ea, iar ea aruncă din nou… Și așa se repetă de multe, multe ori. Dacă vulturul prinde ramura de fiecare dată într-o anumită perioadă de timp în care femela o aruncă repetat, ea îl alege și se împerechează cu el. Pare ciudat la prima vedere, dar mai târziu veți înțelege de ce face acest lucru.

După ce s-au împerecheat, își aleg o stâncă, construiesc un cuib, iar mama și tata încep să smulgă de pe corpul lor puf și pene. Cu puful și cu penele ei căptușesc cuibul, astupă toate găurile din cuib, făcând-l moale și cald. Într-un astfel de cuib, moale și cald, femela vultur depune ouăle și le protejează până ies puii.

După ce apar puii, părinții îi acoperă cu aripile și trupurile lor până când micii vulturi se întăresc și devin mai puternici. Îi protejează de ploaie, de soarele care încălzește puternic, le aduc apă, mâncare și puii cresc. Încep să le crească penele, aripile și coada. Deși încă sunt mici, mama și tata știu că a venit timpul…

Tatăl apucă cu ghearele marginea cuibului și începe să-l scuture. De ce face acest lucru? Pentru a da jos toate penele și puful, astfel încât să rămână doar cadru rigid din ramuri, pe care l-au țesut și împletit împreună cu mama puilor. Puii încă mai stau în cuib, un cuib care între timp s-a transformat dintr-un dormitor moale și comod, în unul dur și incomod, și nu înțeleg ce s-a întâmplat, de ce lucrurile s-au schimbat atât de brusc? Mami și tati au fost până acum atât de grijulii și blânzi, iar acum?

În timp ce tatăl se ocupă de cuib, mama își desface aripile și se duce după mâncare, prinde un pește și vine cu el, dar de data această nu îl duce puilor în cuib ci stă la aproximativ cinci metri de ei, astfel încât puișorii care au devenit destul de mari să poată vedea. Apoi, în timp ce puii se uită, mama vultur începe să mănânce prada liniștită.

Puii stau în cuib, țipă, fac zgomot, nu înțeleg ce se întâmplă, pentru că înainte totul era diferit. Mama și tata le dădeau mâncare, apă, dar acum totul s-a schimbat: cuibul a devenit rigid, nu mai are pene și puf, iar părinții mănâncă pește singuri și nu se împart cu ei.

Ce ar trebui să fac? Se întreabă puiul. E simplu, vrei să mănânci, trebuie să părăsești cuibul. Nesiguri și fricoși la început, puii încep să facă mișcări pe care nu le-au mai făcut niciodată. Nu ar fi îndrăznit vreodată să facă aceste mișcări dacă părinții ar fi continuat să se îngrijească de ei și dacă cuibul nu ar fi devenit un loc incomod pentru ei. Astfel puii ies din cuib și încep să se târască.

Cuibul este pe o stâncă, pe o stâncă abruptă, astfel încât nici un prădător să nu le pună viața în pericol. Pentru pui totul este nou, fiecare mișcare pe care o face îi vine greu, iar la un moment dat ajunge pe marginea stâncii și cade în abis. Aici intervine tatăl, cel care odată prindea crengile aruncate de cea care urma să devină mama puilor lui, zboară ca o săgeată și prinde puiul pe spatele său, după care îl duce în cuibul inconfortabil, pe aceeași stâncă și totul începe din nou. Puii cad, dar tatăl lor îi prinde, asemenea lui Superman.Tatăl își prinde puii pe spatele său. La vulturi niciun pui nu moare zdrobit!

Tatăl va repeta această procedură până când, la un moment dat, puiul începe să facă mișcări pe care nu le-a mai făcut niciodată: își întinde aripile în vânt, prinde curentul de aer și începe să zboare. Așa vulturii își învață puii să zboare. Și de îndată ce puiul începe să zboare, părinții îl iau cu ei și îi arată locurile unde se găsesc pești. Nu-i mai duc mâncarea în cioc, așa cum făceau la început.

Vulturoaica se împerechează doar atunci când masculul îi demonstrează că este bun pentru a fi tatăl puilor ei. Ea nu-și permite să se împerecheze fără a testa viitorul partener. Asta ar costa-o prea mult. Vulturii fac câte un pui, maxim doi, iar pentru ca acești pui să crească în siguranță, este nevoie de un tată capabil să-și prindă puii de fiecare dată, până învață să zboare.

Este important să le oferim copiilor tot confortul necesar pentru a crește în siguranță, toată dragostea și afecțiunea pentru a se dezvolta armonios, dar vine ziua când penele și puful trebuiesc scuturate, altfel vor păși în viață nepregătiți și vulnerabili.🦅🦅

‼️Aici avem un exemplu concret din Natură are ne arată clar ce reprezintă energia feminină și masculină. Ne arată clar cum uneori e bine să fim acolo pentru copii noștri, dar să le oferim spațiu să se dezvolte. Ne arată clar după care principii ar trebui să funcționăm. 

Natura are cele mai prețioase lecții de viață, doar să ne dăm voie să le vedem. 

Aici vedem clar, că vulturoaica nu ia un vultur oarecare pe care are pretenția, mai apoi să îl "schimbe", ci ia vulturul care îi dovedește potențialul lui, apoi își lasă, în "mâinile lui", puii cu încrederea deplină că vor fi bine. 

❓Tu ai încrederea asta în soțul /iubitul tău❓

Aceea este adevărată "supunere" a femeii în fața soțului ei. Încrederea deplină că el e capabil să fie un lider și să ofere protecția de care are nevoie o familie, de care au nevoie copii.... 

Copii nu au nevoie să fie trași din toate părțile să fie perfecți, ci au nevoie să fie protejați pe măsură ce se dezvoltă și se găsesc pe ei înșiși, cu exemple clare de energie feminină și masculină. 

‼️Standardele societății nu se încadrează în creșterea sănătoasă a unui copil. 

🙏Fiți iubire. 

Îmi pare rău 

Iartă-mă 

Te iubesc 

Mulțumesc