Despre voința de fier

 Despre voința de fier 

👉Știți ce ne împiedică cel mai mult în a evolua, în a merge mai departe, în a trece peste probleme? 

✔️De cele mai multe ori, propria noastră voință! 

👉Cum adică propria voință? Toți ne dorim să ieșim dintr-o stare gravă! 

✔️ Da! Dar doar să vrei, nu te ajută și nu se întâmplă nimic! Este necesar să te miști din loc și asta implică să vrei. Să vrei atât de mult încât "Mănânc și pământ dacă este nevoie să rezolv acea problemă!", în ideea că doar a vrea și a aștepta, fără ca tu să faci ceva în acest sens, nu ajută cu nimic. 

🔆O să vă povestesc un pic, despre ceea ce eu am trăit, când ajunsesem în situația în care aveam doar 200 RON pe lună venit în casă. Doi adulți și un bebeluș, eu, soțul meu și băiețelul nostru de șapte luni și jumătate. Aveam datorii la întreținere, datorii la prieteni și bineînțeles, ajunsesem în cel mai jos punct financiar, într-o situație în care copilul avea nevoie maximă de pampers, de haine, de mâncare, iar noi nu eram în stare să le dobândim, nu aveam posibilitatea atunci să le cumpărăm. Îmi aduc aminte prin ceea ce am trecut la vremea respectivă, când de abia ne ajungeau banii de-o pâine pe zi. 

Eram efectiv cu fundul pe fundul prăpastiei, ajunsesem într-o situație disperată, într-o situație în care chiar dacă plângeam, chiar dacă dădeam vina pe cineva, chiar dacă cerșeam, chiar dacă mă certam cu părinții că nu ne ajută, chiar dacă urlam, nimic nu s-ar fi rezolvat, nimic nu ar fi schimbat lucrurile în bine, în favoarea noastră. Așa că am ales altfel, am ales să conștientizez că trebuie să-mi iau în serios rolul de mamă, de părinte și trebuie neapărat să fac ceva, să pot câștiga ceva bani, să putem supraviețui, să ne punem pe picioare.

🔆A fost o situație în care nu aveam cum să mă gândesc la viitor, nu aveam cum să-mi fac griji pentru viitorul apropiat, pentru că nici prezentul nu era stabil, nu aveam cum și nici nu mi-am dat voie să mă las cucerită de frici sau disperare, pentru că nu m-ar fi ajutat cu nimic asta. 

Și tot căutând să ieșim din acest impas greu al vieții, am găsit o soluție de moment, de a face reclame online, pentru anumite site-uri, de a face sondaje de opinie, am perseverat mereu în a căuta site-uri de acest gen și împreună, eu și soțul meu am început să lucrăm în timpul nopții, undeva la 4-5 ore de lucru. După trei luni, de astfel de job-uri, nu tocmai bine plătite și muncă mult prea multă, am reușit să ne punem cât de cât pe linia de plutire. 

🙏Când am crezut că vor veni vremuri bune pentru noi, toate lucrurile au început să stagneze. Nu mai găseam suficiente surse de venit și atunci ne-am hotărât, să căutăm altceva, din care să câștigăm bani și s-a ivit ocazia de a pleca în Germania. Însă, inclusiv la această oportunitate de a pleca în Germania, am avut același principiu: indiferent ce-o să găsesc de lucru, chiar și la spălat wc-uri, voi accepta și voi merge în continuare, până când voi reuși să ies definitiv din acea gaură neagră în care ne tot învârteam și apoi să-mi caut altceva, ceea ce mi se potrivește cel mai bine ca să am un trai decent și bun. 

👉Concluzie

Așadar, avem două soluții în situațiile de genul acesta :

-ori stăm cu mândria și ne fixăm pe ideea: "Nu mă duc eu acolo! Ce să fac acolo? Că ești plătit prost? N-o să mă descurc cu banii ăia. Nu merg eu la evenimente gratuite, că oricum trebuie să plătești la final dacă vrei să mergi mai departe! Nu fac eu tehnica aia că nu am timp eu de stat și visat... " și așa mai departe.

-ori îți iei hățurile în mână și faci tot ce poți, de acolo, de la nivelul tău. 

👉Când ajungi într-un punct în care ești pe fundul prăpastiei chiar nu are importanță cât de puțin ești plătit sau că sunt evenimente gratuite care îți oferă doar o parte din soluție. Iei un job și supraviețuiești, participi și mai preiei niște informații pe care să le pui în practică, pentru că trebuie să te ridici la un nivel superior, minim de trai, după care să-ți cauți ceea ce tu visezi, ce ți s-ar potrivi, ce crezi că meriți, ce crezi că ai nevoie, dar dacă stai și te plângi că nu găsești job bun și ce-ai găsit momentan, sunt joburi de "oase rupte" așa cum spuneam eu odată, nu rezolvi nimic!

👉 În altă ordine de idei, dacă nu vrei nici acolo, nici acolo, nici acolo, job de director, în situația în care ești pe fundul prăpastiei, nu vei găsi și este nevoie să accepți ceea ce găsești, în momentul respectiv.

❗Și nu❗Nu vreau să consideri că nu meriți mai mult, nu vreau să spun că trebuie să ne "acceptăm soarta" în sensul în care să te complaci cu ideea că vei rămâne acolo. NU! Dar vreau să vă fac să înțelegeți că de pe fundul prăpastiei te ridici treptat, nu sari brusc la gura prăpastiei, ci te ridici pe peretele ei, agățându-te și cu unghiile și cu dinții până ajungi la capăt. 

❗Nu vreau să mă înțelegeți greșit, că vă critic sau vă judec, ci vreau să realizați ce situație aveți, să realizați punctul în care sunteți.

👉 În momentul în care găsești scuze:

- nu pot,

- nu am timp,

- nu știu să rezolv, 

- nu știu să fac tehnica respectivă,

- nu pot să urmăresc pașii din tehnica respectivă, că sunt prea mulți și sunt prea complicați,

- nu pot să mă duc la jobul ăla că e un job de rahat, că plătește puțin, 

de fapt știți ce faceți? Dați hrană stării de victimă!

E ca și cum am nevoie de un sprijin, dar nu am decât o creangă la îndemână. Dacă refuz creanga pe motiv că e mai bun bastonul, mă impiedic singură în evoluția mea. 

Da, este mult mai bine cu un baston sau cu un scaun cu rotile, dar dacă tu doar o creangă ai, păi cu acea creangă te ajuți până când ajungi la baston sau la scaunul cu rotile. 

👉Indiferent în ce situație te afli în acel moment, întotdeauna este o oportunitate în jurul tău. Este necesar s-o observi și s-o accepți, până când reușești să-ți iei ceea ce este bun pentru tine, pe deplin. Până a ajunge la ceea ce meriți, este nevoie să arăți Universului că vrei cu ardoare acel lucru, acel job, încât mănânci și pământ dacă este nevoie, și-ți dorești cu ardoare să ieși dintr-o situație critică. Cu alte cuvinte, faci tot ce este realmente posibil să te ridici ca pasărea Phoenix din cenușă!

Să vă fie de folos! 

Ionela Carmen Velcea